Căci totul se intamplă peste noapte.

Pentru prima dată, Jun Yeon se încruntă când o auzi. Își umflă obrajii, dar nu-i dădu drumul și cât de copil ar fi arătat tot o ridică în brațele lui și urcă cu mare atenție scările.
- Nu știu de ce-mi refuzi ajutorul, doar nu te mănânc! îi spuse băiatul calm și liniștit, fără să o privească de tura aceasta căci era concentrat să urce scările cum trebuie, să aibe grijă de ea. Indiferent la cum ar fi reacționat Lena, el nu avea de gând să se dea prea bătut, nu vroia. Cel puțin, nu în fața ei, dacă ea era ambițioasă și încăpățânată și el putea da dovadă de așa ceva.

- Idiotule...mârâie mica bestie în acel moment, afundându'şi chipul în pieptul lui. Îi strânge tricoul în pumn şi inpsiră cu o plăcere nebună parfumul lui. Se mai calmează şi asta se putea da seama după faptul că încetase să se mai zbată, să mai urle, să comenteze, să facă în fel şi chip sau să se strâmbe în cine-ştie-ce moduri, iar respiraţia îi era luşoară acum, calmă şi Lena la fel, era bucuroasă înăuntrul ei şi nici nu încerca să arate în vreun fel asta.
Închide uşor ochii şi un zâmbet slab îi apare pe chipul palid şi mânjit de sânge.

Jun Yeon o imită pe Lena, mai mult prin mimică, măcar să nu-l audă dar era ușor de observat. Doar la aceste gânduri, băiatul surâse iar în cele din urmă ajunseră cu bine la ultimul etaj, în fața apartamentului lor.
Nu-i dădu drumul deloc din brațele sale, făcu în așa fel încât deschise ușa încet apoi o închise cu piciorul când intră înăuntru, păși cu atenție către dormitorul ei și o întinse cu cea mai mare grijă pe pat.
- Bun.. îți fac un ceai momentan. Vrei să-ți mai aduc ceva? întrebă grijuliu Jun Yeon, în ciuda comentariilor ei, care sincer vorbind, devenise ceva obișnuit pentru tânărul coreean.

- Biscuiţi, să mă îmbraci în pijamale, să...săăăăă....hmm, pansament şi o pastiluţă mică şi roz, din aia de greţuri şi ameţeli ! îi răspunde Lena, cufundându'şi ca un copilaş capul în mult iubita ei pernă.
- Oh, şi'mi vreau pijamalele cu vaci, da? Nu altele ! adaugă după o scurtă tăcere, în timp ce deschide ochii şi'l priveşte inocentă, dar cu un zâmbet subtil în colţul gurii pe Jun Yeon. Adora să comande şi cel mai ales, adora când i se făcea pe plac.

- De adus îti aduc pijamalele și restul, dar te schimbi singură! Eu nu-ți dau jos hainele, nu sunt așa măgar! se strâmbă ușor la ea, îndreptându-se către șifonier și îi scoase de acolo pijamalele cu vaci, după cum dorea, lăsându-le pe marginea patului. Își îndreptă pașii în scurt timp către bucătărie, pregătind rapid apa pentru ceai, o farfuriuță mică în care aranjă frumos biscuiții printre care mai ”fură” unul din când în când. Acum se îndreptă către baie, căutând printr-un dulăpior acea sticluță roz de care-i spusese Lena pentru grețuri și amețeli.